Carte "de vacanţă"

Ieri am citit o carte, un roman mai exact: Cu floarea-soarelui la butonieră de Oana Chelaru.
Nu mică mi-a fost mirarea când, cu cât citeam mai mult, mă regăseam oarecum în acţiunea romanului, fapt ce m-a frapat.
În roman este vorba despre Ştefana Şandru, o pasionată de română, din clasa a 11 a, de altfel o adolescentă ca toate celelalte. De fapt, acţiunea se învârteşte în locurile frecventate de Ştefana: la şcoală, pe stradă, cu prietenii şi colegii ei.
Toate bune şi frumoase până într-o zi, când îl cunoaşte pe Clai (Claudiu de fapt) Alexe, de care se îndrăgosteşte treptat. Între ei are loc o iubire platonică, cu suişuri şi coborâşuri, de fapt un mic joc al seducţiei.
Tipologii şi caractere total diferite, ea: o olimpică la română, elevă conştiincioasă la şcoală, copil cuminte acasă, prietenul dorit de oricine, acea fată care surprinde prin inocenţa şi prin simplitatea gesturilor sale feminine, el: genul de baiat "macho", "cool" dar care, în adâncul său, are un suflet mare, între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste. 
Prietenii nu le acordă nici o şansă, dar celebra vorbă cum că extremele se atrag, se dovedeşte a fi din nou adevărată.
Finalul este cu totul şi cu totul surprinzător, dar totodată oarecum premeditat (dacă sunteţi curioşi citiţi cartea :)) ).
Un roman foarte relaxat, foarte uşor şi lejer, foarte "de vacanţă", cum î-mi place să-i spun. 
Un roman cu şi despre adolescenţi, scris la vârsta adolescenţei, mai exact la 17 ani.
Un roman în care m-am regăsit oarecum, deoarece am trăit, pot spune, şi eu acel gen de iubire platonică dintre Ştefana şi Clai.
Un roman care m-a surprins într-un mod plăcut şi m-a marcat oarecum.
Un roman pe care vi-l recomand cu toată căldura.


 Iubiri de copii. Vorbe mari. Planuri măreţe. 
Toate astea se năruiesc atunci când copiii cresc şi conştientizează ce infantili erau odată.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © Frânturi de gânduri