Treceți la conținutul principal

Crăciun ... sau poate că nu



Numărătoarea inversă până la Ajunul Crăciunului deja a început. În mai puțin de 24 de ore bradul va fi împodobit, moșul va veni pe la toți copii cuminți, iar masa va fi deja îmbelșugata. Asta în cel mai fericit caz.
Şi cum spuneam, numărătoarea inversă a început deja, poate de mult sau poate numai în seara, asta la unele persoane. Peste tot pe unde treci numai înghesuială, oameni grăbiți să mai prindă ultimele oferte sau întârziați care își cumpără bradul. În case fiecare cu ale lui: sarmale, prăjituri, friptura, împodobit, aranjat etc.
Fiecare om se preocupă cu aranjarea și împodobirea casei (bradului), se preocupă să arate cât mai bine, să aibă un "look" cât mai "cool". Dar oare acești oameni se preocupă să arate bine și în interior, în suflet, nu numai în exterior?
Fiecare se așteaptă să primească cât mai multe cadouri (de preferabil și cât mai scumpe). De mult Sărbătoarea Nașterii Domnului este confundată cu "sărbătoarea cadourilor", iar ceea ce este de fapt noaptea minunată a Nașterii Domnului a devenit treptat-treptat o sărbătoare comercială, ca toate celelalte, de fapt.
Fiecare dintre noi ar trebui, înainte de toate, să ne uităm cu atenție în sufletul nostru, să ne împăcăm cu noi și cu faptele noastre, iar mai apoi să ne uităm la oamenii necăjiți din jurul nostru și să facem o faptă bună. Pentru că asta înseamnă Crăciunul de fapt: altruism, generozitate, bunăvoință, iubire.
Deschideţi-vă sufletul și lăsați să intre lumina Nașterii Domnului!
Un Crăciun fericit tuturor, un Crăciun plin de liniște, pace, căldură și iubire vă doresc. Un Crăciun cu multă lumină.

Comentarii

  1. PEPPER GAMING - Online Game - Choegomachine
    PLAY FREE HORSE: GAMING DATES. 바카라사이트 There 파라오카지노 are over 50 games for this game, so you can play these games online right from the moment you place a bet and

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gânduri de Paşte

E atât de frumos afară. Lumină, culoare, viaţă, zumzet, freamăt. Uitasem cum e primăvara. Totul s-a îmbrăcat în straie noi, de sărbătoare. Poate că, fiind at ât de ocupaţi cu cumpărăturile, agitaţia şi atmosfera stresantă de dinaintea sărbătorilor, de multe ori trecem pe lângă aceste minunate bijuterii, bucurii simple ale vieţii, mici surprize pe care ni le oferă natura. Astăzi, cel puţin pentru 5 minute, am descoperit ceea ce stătea de mult in faţa ochilor mei. Astăzi mi-am propus puţin timp pentru ... mine. Departe de agitaţia oraşului sau de lumea rea, de afară. Cândva sărbătorile aveau valori morale, ne învățau să fim mai buni, mai curați, mai milostivi, mai iertători. Acum ne-a rămas probabil doar timpul petrecut alături de cei dragi. Nu reușesc să găsesc locul iepurașului alături de un sacrificiu omenesc, precum nu găsesc locul urării "Paște fericit!". Sărbători Pascale pline de lumină și liniște sufletească! Prețuiți momentele petrecute alături de ce

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale,