Fuga după fericire

Cineva, mi-a spus mai demult să nu fug după două lucuri în viaţă: după tramvaie şi după bărbaţi. Chiar dacă pleacă unul, altul e pe cale să vină. Şi acum a venit vremea să îi dau dreptate. Adică, de ce dracu' m-aş chinui să fug după un tramvai, când ştiu că peste cinci minute vine altul? Şi în alea cinci minute aş putea vorbi cu tipul drăguţ care se pare că se uită la mine de când am ajuns. Situaţie câştig-câştig. Cu bărbaţii, e exact acelaşi lucru. Când îţi dai seama că nu ajungi nicăieri, ar cam fi cazul să o laşi baltă.

Rar găseşti o iubire care să te mistuie încet, ca un foc ce arde mocnit şi pe care îl observi abia atunci când nu a mai rămas decât cenuşa. Ce prefer? Un foc de paie, care arde sub ochii mei câteva secunde şi apoi dispare, lăsând în urmă mai nimic, sau o căldură intensă care se transformă în flăcări şi apoi în cenuşă? Nu ştiu. Amândouă m-au învăţat cam acelaşi lucru: că uneori iubirea murdăreşte şi murdăria asta nu iese la spălat, că o inocenţă pătată de alţii devine melancolie, că iubirea nu e suficientă, nu te înalţă şi că poeţii se înşală.

Mă urmăreşte potrivirea lucrurilor. Tot ce nici măcar nu gândesc mă surprinde prin exactitate şi precizie. Trăiesc, în sfârşit, după lungi luni de zile, după multe luni pline…nu-mi propun nimic, nu mi-am propus, vreau să nu propun nimic vieţii, vreau să mă surprindă mereu, lăsându-mă mască în faţa propriului “eu” şi a propriilor fapte.

Dacă m-aş descrie, aş zice că sunt un suflet călător; închid ochii şi călătoresc odată cu ceaţa…tristeţi şi bucurii, dezamăgiri, lacrimi, vise, entuziasm, certuri, împăcări, aşteptări, nelinişte, teamă, furie, iubire…

Azi vreau să nu mai simt nimic, azi vreau să mă debarasez de tot şi să fiu goală pe dinăuntru. Să stau tolănită în pat cu privirea aţintită pe tavanul alb şi să nu mă gândesc la nimic, doar să zâmbesc şi să-mi fie bine, să-mi ţin toate gândurile legate cu patru rânduri de sfoară maro. Azi sunt eu stăpână peste tot şi vreau să mă bucur. Am încetat să mai alerg. Vreau să mă bucur de călătorie. Vreau să privesc pe geam şi să merg până la capăt…