Da, bine. A mai trecut un an din viata mea, făcând nimic. Am ars-o aiurea, am futut, am fumat, am băut( "ce-i cu acest limbaj, domnişoară?" ). Nimic nou, nimic care să-mi folosească, poate, pe viitor şi alte rahaturi din astea. Lumea e rea, prietenii te lasă când ţi-e cel mai greu, fiecare e pentru el. Ei, uite că am învăţat ceva, totuşi! Ţinând cu dinţii de o viaţă pe care o consideră potrivită, ţinând cu dinţii de o fărâmă înconjurată de un ocean de corbi, care au de gând să o devasteze cât ar clipi. Superficiali, făţarnici, mulţumiţi de mediocritatea care a devenit un stil de viaţă pentru ei, oamenii sunt atât de diferiţi. Plini de vicii, plini de ură şi aroganţă, plini de sine sau poate doar prea plini, pentru că shaorma reprezintă centrul universului lor descentrat, am avut timp să întâlnesc toate "specimenele" şi tipologiile de oameni. Şi nu, n-am să vă plictisesc prea mult cu piticii care-mi stau pe creier, gata să o fută pe Alba ca Zăpada. Dar, n-am mai scri...
Viaţa privită prin ochii unui copil