Frânturi de gânduri

Afară ninge. Toată lumea scrie despre asta pe Facebook sau îşi face poze prin zăpada pe jumătate mocirlită. În mod normal chestia asta mă enerva la maxim. Mereu, dar nu şi azi. Astăzi mi se pare un lucru special: că ninge chiar de ziua mea. Acum 19 ani, chiar in aceste momente, ningea. Dar mult mai puternic, mult mai curat şi fără de prihană. În timp, parcă până şi zăpada s-a încărcat cu grijile, necazurile, problemele, ranchiuna şi ura oamenilor, prefăcându-se dintr-un alb imaculat într-un gri înceţoşat ... Eii, oricum ar fi, azi mai îmbătrânesc puţin. Şi nu vreau asta! Vreau să rămân mereu cu ai mei 18 ani. Nu ştiu, dar 18 mi se pare o cifră magică, plină de însemnătate, plină de amintiri frumoase, timpul când poţi fi cine vrei tu, fără să mai dai socoteală "oamenilor mari", devenind tu, la rândul tău, un "om mare". Timpul când visezi cu ochii deschişi, dar poţi să-ţi şi duci la îndeplinire visele. Eu încă nu am reuşit să fac asta în totalitate şi simt că îi su...

Ce sunt eu? Un suflet cu o inimă mare şi o mie de vise. Doar o mie? Cred că sunt mult mai multe dar încerc să nu le număr. O superstiţie - să nu-ţi numeri visele pentru că nu se mai împlinesc. Tot ce ţine de suflet nu trebui e măsurat, nici în timp, nici în distanţă, suprafaţă, greutate sau orice unitate de măsură ar mai putea să existe. Sufletul există sau nu. Nu sunt suflete mari sau mici, sunt oameni care îşi pun sufletul pe tavă sau oameni care şi-l ascund. Îl ascund din teamă sau egoism. Eu mi-am închis visele. De ce? Pentru că sunt nişte copii naivi pe care oricine ar putea să-i ia acasă. De fapt, nu o să spun că le-am închis, doar le păstrez în siguranţă. Îmi place cum plutesc strălucitoare ca soarele de vară şi mă mândresc cu ele: am vise atât de frumoase! Nu aş putea spune că îmi aparţin. De fapt, visele nu aparţin cuiva anume. Ele sunt libere, zboară pe lânga noi şi ne fac cu ochiul: "Alege-mă pe mine să mă împlineşti!". Şi râzi de joacă lor nevinov...

Şi pentru că nu aveam ce face am dat o raită prin blogul Vanillei Moon  şi am dat peste o leapşă foarte drăguţă despre anul care tocmai s-a încheiat şi mi-am permis să o fur. Ca orice leapşă, fireşte, are şi regula ei: Totul începe cu:  CEA /cel  mai CEA /cel: Amintire din 2010 : Vara, prin august mai exact, la practică (cine ştie cunoşte) Învăţătură din 2010 : Să nu ai încredere nici măcar în cel mai bun prieten, căci chiar el te poate trăda. Cacealma din 2010 : Sincer nu cred că a fost vreo cacealma atât de crâncenă încât să fie menţionată. Dorinţă (îndeplinită sau nu) din 2010 : Îndeplinită - aceea ca şi eu şi familia mea să fim sănătoşi şi fericiţi. Banc (culme)  din 2010 : Într-o zi Alinuţa veni la mama ei, obosită după pregatirile pentru nunta sa şi o întreabă: - Mama cum îmi stă cu rochia de mireasă? - Foarte bine Alinuţa, dar nu crezi că ţi-ar trebui şi un mire? - Ştiam eu că am uitat ceva!     Zi din 2010 : Ziua mea - 6...