Frânturi de gânduri

  Când vine vorba de tine, mintea mea e ca un peron pe care vii si de pe care pleci.   Ştii senzaţia aia pe care o ai când mergi prima oară cu trenul? Fiecare peisaj, banal poate, pentru un om ce merge mereu cu trenul, ţi se pare o surpriză pentru retină. Te minunezi la fiecare petice de oraş văzut din depărtare. Aşa te iubesc eu. Fiecare trăsătură ce îţi aparţine o observ şi o iubesc, iar fiecare defect îl critic în minte şi îl preţuiesc...pentru că e al tău.   Păcat că ţie îţi place să iei mereu alt tren. Păcat că eu am fost doar o staţie, un popas neînsemnat.   Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti...

Iată-mă. Tot aici. A trecut aproape o lună din vacanţă, şi eu tot unde eram acum o lună(acasă) mă găsesc. Nimic extraordinar, sau ieşit din comun. Poate vă aşteptaţi să vă povestesc cum a fost în Bratislava. Şi da, vă povesteam cu mare plăcere, dacă mai mergeam. Ehh da, plan canceled, datorită unor probleme ... tehnice. Mai mult sau mai puţin. Nu cred că vreau să intru în mai multe detalii ... Oricum, cu planurile pentru Bratislava anulate, tot ceea ce mi-a rămas de făcut era să ... mă bucur în continuare de binemeritata vacanţă. Şi da, planuri erau destulee. Mai rămanea cheful şi starea necesară pentru a le şi îndeplini. That`s the problem. Am o lene de mă doareee. :)) Ce frumoasă e viaţa, cand leneveşti până pe la vreo 12-1, iar după aceea mai leneveşti puţin la umbră, cu o limonadă rece, o carte bună şi cu melodia preferată care se aude la radio. Iar seara, după atâta lucru, obosiţi dar cu mult chef de distracţie, merită să ieşim prin oraş, să stăm la o bârfă cu prieteni vechi, ...