Frânturi de gânduri

"Bun ă diminea ț a!" . Bună, pe dracu'! E 15:47 și încă lumea se învârte cu mine. Sau poate eu ma învârt cu lumea? Habar n-am. Și sincer, nu-mi pasă. Tot ceea ce vreau acum e o cafea fierbinte cu lapte, o țigară și puțină liniște. Da, chiar aș avea de nevoie de liniște. E prea mult rău, e prea mult cenușiu mediocru în jurul meu care mă apasă cu fața adânc în noroiul de oameni seci, și chiar vreau să fiu liberă. Îngerul meu e mult prea beat în momentul de față, are aripi de lemn și suflet murdar, așa cum suntem noi, eu, tu, el sau ea. Totuși, conjugăm verbe, sau scriem căcaturi? Examenul de mâine, îmi dă răspunsul. Examen la care, bineînțeles, încă nu am apucat să învăț nimic, pentru că îmi pierd timpul cu texte de doi lei, dar care mie îmi fac bine. Iar dacă nu îți convine, marș în morții mă-tii! Hai, recunoaște, nu îți era dor să mă auzi înjurând. Sau poate chiar asta este cheia, felul meu de a scrie. Femeile ar trebui să înjure mai puțin ca bărbații. Am citit undev...

Plouă. Simt cum plouă. Printre mormanele de amintiri şi cuvinte gri un singur gând se regăsește în întreaga mea fiinţă: mi-e dor. Parcă au trecut ani de zile de când lumina soarelui nu a mai pătruns prin fereastra mea mică. E cald şi lacrimi curg pe obraz şi da! Viaţa e nedreaptă, mi-am pierdut până şi amintirile. Credeam că nu mai pot simţi nimic, dar frigul mă pătrunde. Aş vrea să mă ascund, dar nu am unde. Mi-am pierdut şi speranța. Nu vreau să mă gândesc ... m-am săturat! Simt că aşteptarea asta nu mai ia sfârşit ... O vază de sticlă stă răsturnată la picioarele mele. Şi ea şi-a pierdut florile. Pun mâna pe ea şi privesc fereastra. Să îndrăznesc? Da! Ochii îmi strălucesc! Închisoarea se sparge şi soarele pătrunde timid în camera mea. Libertate! Am simțit că trecutul nu mă lasă, așa că l-am lăsat eu pe el. Am văzut că norocul nu mă găseşte, aşa că am căutat eu după el. Am răsplătit ura cu iubire, trădarea cu prietenie, dezamăgirea cu speranţa, tristeţea cu fericirea, lacrima ...