Frânturi de gânduri

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m...

Cu papucii de casă roz în picioare şi cu gândurile împrăştiate în faţa formulelor de la mate, Anabelle simţea un adânc gol în stomac. Şi nu era de la matematică. Mai degrabă era de la cele doar trei ore de somn, şi a celor 1000 şi una de probleme, cu care se confrunta în ultimul timp. Brusc, lasă foile deoparte şi merge până la oglindă: era tot ea, dar, ciudat, se simţea alta. E drept că arătase cu mult mai bine în urmă cu câteva ore, dar oboseala începea să îşi lase amprenta asupra ei. Ochii aceia albaştrii o răvăşiseră complet. Parcă îi mai văzuse undeva, sau încă era mahmură după balul de absolvire? Halal bal de absolvire! ... Seara pe care toate fetele din liceu o aşteaptă încă de la început, cu sufletul la gură, s-a dovedit a fi un adevărat fiasco. Nu tu limuzine, nu tu Făt Frumos într-o maşină de fiţe, nu tu artificii la 12 noaptea ... nici măcar Cenuşăreasa nu a fost prezentă! ... Gata! E clar! Băuse prea mult sau văzuse mult prea multe filme siropoase cu happy end. Ar cam ...

Încă mai am în păr miros de ţigară şi de parfum ieftin. Miros de iubire putredă şi vise spulberate. Pare de mult, dar totuşi e atât de aproape ... Oare visez? ... urmele de pe gât îmi şoptesc că nu. M-ai luat în braţe şi nu mi-ai mai dat drumul. M-ai intoxicat, mi-ai intrat în suflet şi în gânduri. Mi-ai zbuciumat somnul şi mi-ai invadat visele. M-ai prins în vraja ta stupidă şi văd că ţie îţi place. Nu mai simt nimic. Nu mai sunt capabilă de nimic în preajma ta. Mi-ai ferecat inima în lanţuri de albăstrele veştejite. Şi doar ştii că mie îmi plac trandafirii ... M-ai drogat cu iubire şi promisiuni. Acum e prea târziu, deja am fumat mult prea mult. Şi parcă, mă lăsasem ... de acum voi deveni dependentă, fără voie. Ai intrat în lumea mea, fără nici măcar, să baţi la uşă. Ştii că ţi-aş fi trântit-o în nas, nu? Ai pus stăpânire pe fiinţa mea, lipsită de apărare. Mă transformi şi mă ucizi cu tandreţe amară, mă plimbi pe căile Iadului pavate cu dorinţe murdare, îmi promiţi Luceferi, da...