Toxic

Încă mai am în păr miros de ţigară şi de parfum ieftin. Miros de iubire putredă şi vise spulberate. Pare de mult, dar totuşi e atât de aproape ...
Oare visez? ... urmele de pe gât îmi şoptesc că nu.
M-ai luat în braţe şi nu mi-ai mai dat drumul. M-ai intoxicat, mi-ai intrat în suflet şi în gânduri. Mi-ai zbuciumat somnul şi mi-ai invadat visele. M-ai prins în vraja ta stupidă şi văd că ţie îţi place.
Nu mai simt nimic. Nu mai sunt capabilă de nimic în preajma ta. Mi-ai ferecat inima în lanţuri de albăstrele veştejite. Şi doar ştii că mie îmi plac trandafirii ...
M-ai drogat cu iubire şi promisiuni. Acum e prea târziu, deja am fumat mult prea mult. Şi parcă, mă lăsasem ... de acum voi deveni dependentă, fără voie.
Ai intrat în lumea mea, fără nici măcar, să baţi la uşă. Ştii că ţi-aş fi trântit-o în nas, nu?
Ai pus stăpânire pe fiinţa mea, lipsită de apărare. Mă transformi şi mă ucizi cu tandreţe amară, mă plimbi pe căile Iadului pavate cu dorinţe murdare, îmi promiţi Luceferi, dar eu ştiu ce zace în mintea ta bolnavă.
M-ai secat şi m-ai lăsat fără vlagă. Mi-ai înnegrit gândurile şi mi-ai îmbolnăvit trupul. Îţi simt respiraţia caldă la ureche, mă trec fiori şi ameţesc.
Oare de ce e mereu atât de greu să mă împotrivesc? ... şi mi-era atât de bine înainte să apari tu.
Mă simt ca într-un déjà-vu: textele tale de doi bani, un whisky în plus, ţigara şi dansul. Apoi, iubire cu aromă de portocală şi parfum ieftin.
Şi totul, doar pentru nişte ochi albaştrii ...