Treceți la conținutul principal

Toxic

Încă mai am în păr miros de ţigară şi de parfum ieftin. Miros de iubire putredă şi vise spulberate. Pare de mult, dar totuşi e atât de aproape ...
Oare visez? ... urmele de pe gât îmi şoptesc că nu.
M-ai luat în braţe şi nu mi-ai mai dat drumul. M-ai intoxicat, mi-ai intrat în suflet şi în gânduri. Mi-ai zbuciumat somnul şi mi-ai invadat visele. M-ai prins în vraja ta stupidă şi văd că ţie îţi place.
Nu mai simt nimic. Nu mai sunt capabilă de nimic în preajma ta. Mi-ai ferecat inima în lanţuri de albăstrele veştejite. Şi doar ştii că mie îmi plac trandafirii ...
M-ai drogat cu iubire şi promisiuni. Acum e prea târziu, deja am fumat mult prea mult. Şi parcă, mă lăsasem ... de acum voi deveni dependentă, fără voie.
Ai intrat în lumea mea, fără nici măcar, să baţi la uşă. Ştii că ţi-aş fi trântit-o în nas, nu?
Ai pus stăpânire pe fiinţa mea, lipsită de apărare. Mă transformi şi mă ucizi cu tandreţe amară, mă plimbi pe căile Iadului pavate cu dorinţe murdare, îmi promiţi Luceferi, dar eu ştiu ce zace în mintea ta bolnavă.
M-ai secat şi m-ai lăsat fără vlagă. Mi-ai înnegrit gândurile şi mi-ai îmbolnăvit trupul. Îţi simt respiraţia caldă la ureche, mă trec fiori şi ameţesc.
Oare de ce e mereu atât de greu să mă împotrivesc? ... şi mi-era atât de bine înainte să apari tu.
Mă simt ca într-un déjà-vu: textele tale de doi bani, un whisky în plus, ţigara şi dansul. Apoi, iubire cu aromă de portocală şi parfum ieftin.
Şi totul, doar pentru nişte ochi albaştrii ...





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gânduri de Paşte

E atât de frumos afară. Lumină, culoare, viaţă, zumzet, freamăt. Uitasem cum e primăvara. Totul s-a îmbrăcat în straie noi, de sărbătoare. Poate că, fiind at ât de ocupaţi cu cumpărăturile, agitaţia şi atmosfera stresantă de dinaintea sărbătorilor, de multe ori trecem pe lângă aceste minunate bijuterii, bucurii simple ale vieţii, mici surprize pe care ni le oferă natura. Astăzi, cel puţin pentru 5 minute, am descoperit ceea ce stătea de mult in faţa ochilor mei. Astăzi mi-am propus puţin timp pentru ... mine. Departe de agitaţia oraşului sau de lumea rea, de afară. Cândva sărbătorile aveau valori morale, ne învățau să fim mai buni, mai curați, mai milostivi, mai iertători. Acum ne-a rămas probabil doar timpul petrecut alături de cei dragi. Nu reușesc să găsesc locul iepurașului alături de un sacrificiu omenesc, precum nu găsesc locul urării "Paște fericit!". Sărbători Pascale pline de lumină și liniște sufletească! Prețuiți momentele petrecute alături de ce

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale,