Forever 18

Afară ninge. Toată lumea scrie despre asta pe Facebook sau îşi face poze prin zăpada pe jumătate mocirlită. În mod normal chestia asta mă enerva la maxim. Mereu, dar nu şi azi. Astăzi mi se pare un lucru special: că ninge chiar de ziua mea. Acum 19 ani, chiar in aceste momente, ningea. Dar mult mai puternic, mult mai curat şi fără de prihană. În timp, parcă până şi zăpada s-a încărcat cu grijile, necazurile, problemele, ranchiuna şi ura oamenilor, prefăcându-se dintr-un alb imaculat într-un gri înceţoşat ...
Eii, oricum ar fi, azi mai îmbătrânesc puţin. Şi nu vreau asta! Vreau să rămân mereu cu ai mei 18 ani. Nu ştiu, dar 18 mi se pare o cifră magică, plină de însemnătate, plină de amintiri frumoase, timpul când poţi fi cine vrei tu, fără să mai dai socoteală "oamenilor mari", devenind tu, la rândul tău, un "om mare". Timpul când visezi cu ochii deschişi, dar poţi să-ţi şi duci la îndeplinire visele. Eu încă nu am reuşit să fac asta în totalitate şi simt că îi sunt datoare vârstei de 18. Vreau să mai stau puţin aici, să nu trec mai departe până nu reuşesc TOT ce mi-am propus. Acum şi aici: la pragul de 18.
A fost un an bun, totuşi. Dacă mă întrebai anul trecut pe vremea asta, cam unde o să fiu peste un an, ce o să fac şi cine voi deveni, mai mult ca sigur nu aveam nici o idee. Spontaneitatea asta mă omoară. Oare de ce nu reuşesc să fiu şi eu un om ca toţi ceilalţi: fad, lipsit de culoare, cu idei preconcepute, dictate de mămica şi tăticu', pentru că deh!: "Aşa e mai bine, maică!". Dar sincer, mă bucur că nu sunt acel fel de persoană. Nici nu aş fi putut să fiu altfel, pentru că ... aşa sunt eu. Un suflet sensibil într-o lume aglomerată, care nu mai are timp să-şi tragă sufletul. Dar mă simt bine aşa: liberă, originală, egoistă, acidă, nonconformistă, spontană, o pată de culoare care înveseleşte peisajul urban, moleşit de prea multă obişnuinţă.
Am reuşit să fac multe din ceea ce mi-am propus: am luat cu bine BAC-ul, am intrat la facultă' şi am început cu dreptul viaţa într-un oraş mare, departe de cei dragi. Mi-am făcut prieteni, am râs, m-am poticnit de obstacole pe care, mai apoi, le-am trecut, am învăţat, m-am adaptat, m-am redescoperit, m-am bucurat: AM TRĂIT! Şi vreau să beau pentru asta, azi!
Beau şi pentru prietenii mei vechi care nu m-au uitat nici astăzi. Beau pentru familie. Beau pentru iubire. Beau pentru viaţă. Beau pentru viitor şi mai ales, beau pentru 18. Pentru că încă vreau să rămân aici ... să fiu forever 18.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © Frânturi de gânduri