România mea: ţara controverselor

Astăzi, ca în fiecare an de 1 Decembrie, ne trezim cu toţii mai români decât în oricare altă zi a anului. Nu ştiu însă dacă aşa era şi până în '47 când alţi români cu alte principii, mult mai uniţi decât cei de acum, sărbătoreau ziua naţională în data de 10 mai. A venit apoi momentul schimbării, a apărut comunismul şi 23 August ne-a fost zi naţională, dar cum orice apare şi dispare odată, în '90, după revoluţia/lovitura de stat din '89, un anumit Ion a proclamat data în care ne aflăm: ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI!
Am stat preţ de ore în şir să mă gândesc dacă mă simt român, pentru că nu îmi e de ajuns doar un buletin ca să mă şi declar. Îmi aduc aminte că în şcoala generală simţeam mult mai intens emoţia zilei naţionale, vedeam mult mai multe steguleţe şi bandane cu cele 3 culori reprezentative, cântam parcă neîndemnaţi imnul atât de bine scris de Andrei Mureşanu, însă "un rasunet" n-a fost de ajuns să ne schimbăm cu adevărat mentalitatea şi să încercăm să fim mai buni. Primesc în ultimii ani, mulţi la număr, numai veşti încărcate negativ despre ţara în care trăiesc. Încercăm multe, însă nu ne iese nimic, indiferent de domeniu. Mi se pare că ne îndreptăm cu paşi repezi spre un vis urât, acela în care văd un străin de după graniţe care vine şi mă trimite unde văd cu ochii, pentru că el are act de proprietate pe singurul metru pătrat ce îl deţin în ţara mea, semnat de un masterand în politici externe la una din imprimeriile private de diplome ce reuşesc cumva să se autorizeze ca UNIVERSITĂŢI, nu de mine. Aşa s-a întâmplat cu Bucovina, Insula Şerpilor şi mai nou, cu Roşia Montană şi regiunile din preajmă.
Am încercat să fac o groază de lucruri constructive şi de efect în ultimii ani, şi ţin minte exact cum m-am lovit de un negativism puternic, de o negare continuă, de o lipsă de încredere în ceva ce nu s-a mai făcut la noi în ţară. Aşteptăm tot timpul să se facă "afară", apoi avem curaj să punem şi noi în practică, asta pentru că ne e mult mai uşor să plătim pe cineva "de afară" şi să umflăm sumele pe factura către stat. Susţinem tot timpul că alte naţiuni sunt calitative şi la timp, ca şi cum ar avea alt material genetic la bază. Rostim "DAR"-ul după "DA, MĂ" nativ si nu văd nimic benefic din partea celor care ne conduc.
Totuşi, este ziua noastră, aşa că: La mulţi ani români de pretutindeni, şi hai să ne deşteptăm odată, căci au trecut decenii de când ne-a zis băiatul de mai sus că nu am luat-o pe calea cea bună!