Treceți la conținutul principal

Despre 2010

Şi pentru că nu aveam ce face am dat o raită prin blogul Vanillei Moon şi am dat peste o leapşă foarte drăguţă despre anul care tocmai s-a încheiat şi mi-am permis să o fur. :D

Ca orice leapşă, fireşte, are şi regula ei:
Totul începe cu: CEA /cel mai CEA /cel:

Amintire din 2010: Vara, prin august mai exact, la practică (cine ştie cunoşte) :P

Învăţătură din 2010: Să nu ai încredere nici măcar în cel mai bun prieten, căci chiar el te poate trăda.

Cacealma din 2010: Sincer nu cred că a fost vreo cacealma atât de crâncenă încât să fie menţionată.:D

Dorinţă (îndeplinită sau nu) din 2010: Îndeplinită - aceea ca şi eu şi familia mea să fim sănătoşi şi fericiţi.

Banc (culme) din 2010: Într-o zi Alinuţa veni la mama ei, obosită după pregatirile pentru nunta sa şi o întreabă:
- Mama cum îmi stă cu rochia de mireasă?
- Foarte bine Alinuţa, dar nu crezi că ţi-ar trebui şi un mire?
- Ştiam eu că am uitat ceva!
  
Zi din 2010: Ziua mea - 6 decembrie.

Petrecere din 2010: Crăciunul - petrecut în familie, într-o atmosferă superbă.

Cadou din 2010: O pereche de cercei superbi, primiţi de la tata.

Greşeală din 2010: Am iertat şi am trecut mult prea uşor cu vederea anumite lucruri, dar mai ales comportamentul unor persoane. Am fost mult prea drăguţă cu ei şi chiar nu meritau asta.

Porţie de râs din 2010: Cred că nu trece o zi fără să râd. Oricum o anumită porţie de râs nu-mi aduc aminte, dar ştiu oricum că ea s-a întâmplat la şcoală. :D

Mâncare din 2010: Nimic deosebit sau nou.

Persoană -pe care ai întâlnit-o- în 2010: Paul

Compliment din 2010: Sincer au fost destule complimente, nu pot alege.

Accesoriu din 2010: Cerceii de la tata

Vis (nocturn) din 2010: Hmm ... cam muulte vise. Chiar nu reţin unul anume. :D

Călătorie din 2010: La ţară, la bunici

Carte din 2010: Lorelei - Ionel Teodoreanu

Animal din 2010: Pisicuţa mea :X

Film din 2010: Charlie St. Cloud

Prostioară din 2010: Au cam fost muulte. :P


Leapşa merge la cine o fură. :P
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale,
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Supradoză de iubire

  Când vine vorba de tine, mintea mea e ca un peron pe care vii si de pe care pleci.   Ştii senzaţia aia pe care o ai când mergi prima oară cu trenul? Fiecare peisaj, banal poate, pentru un om ce merge mereu cu trenul, ţi se pare o surpriză pentru retină. Te minunezi la fiecare petice de oraş văzut din depărtare. Aşa te iubesc eu. Fiecare trăsătură ce îţi aparţine o observ şi o iubesc, iar fiecare defect îl critic în minte şi îl preţuiesc...pentru că e al tău.   Păcat că ţie îţi place să iei mereu alt tren. Păcat că eu am fost doar o staţie, un popas neînsemnat.   Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti, indiferenţa faţă
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe