Treceți la conținutul principal

Despre 2010

Şi pentru că nu aveam ce face am dat o raită prin blogul Vanillei Moon şi am dat peste o leapşă foarte drăguţă despre anul care tocmai s-a încheiat şi mi-am permis să o fur. :D

Ca orice leapşă, fireşte, are şi regula ei:
Totul începe cu: CEA /cel mai CEA /cel:

Amintire din 2010: Vara, prin august mai exact, la practică (cine ştie cunoşte) :P

Învăţătură din 2010: Să nu ai încredere nici măcar în cel mai bun prieten, căci chiar el te poate trăda.

Cacealma din 2010: Sincer nu cred că a fost vreo cacealma atât de crâncenă încât să fie menţionată.:D

Dorinţă (îndeplinită sau nu) din 2010: Îndeplinită - aceea ca şi eu şi familia mea să fim sănătoşi şi fericiţi.

Banc (culme) din 2010: Într-o zi Alinuţa veni la mama ei, obosită după pregatirile pentru nunta sa şi o întreabă:
- Mama cum îmi stă cu rochia de mireasă?
- Foarte bine Alinuţa, dar nu crezi că ţi-ar trebui şi un mire?
- Ştiam eu că am uitat ceva!
  
Zi din 2010: Ziua mea - 6 decembrie.

Petrecere din 2010: Crăciunul - petrecut în familie, într-o atmosferă superbă.

Cadou din 2010: O pereche de cercei superbi, primiţi de la tata.

Greşeală din 2010: Am iertat şi am trecut mult prea uşor cu vederea anumite lucruri, dar mai ales comportamentul unor persoane. Am fost mult prea drăguţă cu ei şi chiar nu meritau asta.

Porţie de râs din 2010: Cred că nu trece o zi fără să râd. Oricum o anumită porţie de râs nu-mi aduc aminte, dar ştiu oricum că ea s-a întâmplat la şcoală. :D

Mâncare din 2010: Nimic deosebit sau nou.

Persoană -pe care ai întâlnit-o- în 2010: Paul

Compliment din 2010: Sincer au fost destule complimente, nu pot alege.

Accesoriu din 2010: Cerceii de la tata

Vis (nocturn) din 2010: Hmm ... cam muulte vise. Chiar nu reţin unul anume. :D

Călătorie din 2010: La ţară, la bunici

Carte din 2010: Lorelei - Ionel Teodoreanu

Animal din 2010: Pisicuţa mea :X

Film din 2010: Charlie St. Cloud

Prostioară din 2010: Au cam fost muulte. :P


Leapşa merge la cine o fură. :P

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gânduri de Paşte

E atât de frumos afară. Lumină, culoare, viaţă, zumzet, freamăt. Uitasem cum e primăvara. Totul s-a îmbrăcat în straie noi, de sărbătoare. Poate că, fiind atât de ocupaţi cu cumpărăturile, agitaţia şi atmosfera stresantă de dinaintea sărbătorilor, de multe ori trecem pe lângă aceste minunate bijuterii, bucurii simple ale vieţii, mici surprize pe care ni le oferă natura. Astăzi, cel puţin pentru 5 minute, am descoperit ceea ce stătea de mult in faţa ochilor mei. Astăzi mi-am propus puţin timp pentru ... mine. Departe de agitaţia oraşului sau de lumea rea, de afară. Cândva sărbătorile aveau valori morale, ne învățau să fim mai buni, mai curați, mai milostivi, mai iertători. Acum ne-a rămas probabil doar timpul petrecut alături de cei dragi. Nu reușesc să găsesc locul iepurașului alături de un sacrificiu omenesc, precum nu găsesc locul urării "Paște fericit!". Sărbători Pascale pline de lumină și liniște sufletească! Prețuiți momentele petrecute alături de cei dragi, oferiţi-vă puţi…

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de momente, …

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale, n…