Treceți la conținutul principal

"Building Europe Together" - Barcelona



Pe parcursul lunii februarie în perioada 22-29, împreună cu 3 profesoare si cu încă 4 colegi, am participat la frumoasa experienţă numită BARCELONA, din cadrul proiectului European Multilateral Comenius „Building Europe Together”. Au participat de asemenea, ţări precum Turcia, Portugalia, Cehia şi Polonia. 
La început nici măcar nu realizam, dar treptat-treptat, mi-am dat seama: plec în Barcelona! Eram la prima mea experienţă de acest gen şi nu ştiam la ce să mă aştept. Necunoscutul îmi stătea înainte, gata să fie descoperit şi explorat.
După un drum de peste 10 ore, obosiţi, dar plini de curiozitate, am ajuns în sfârşit pe Aeroportul Barcelonei, unde am fost aşteptaţi de Joan, unul dintre profesorii coordonatori, care ne-a însoţit până la Institutul Sant Andreu, unde am fost întâmpinaţi de elevii, de fapt „gazdele”, iar mai apoi prietenii noştri. 
A doua zi am participat la toate orele de curs si am observat un mod de predare puţin mai diferit de al nostru şi poate fără atât de multe bariere. Fiecare elev avea propriul lui laptop, în loc de obişnuita tablă ei foloseau o tablă interactivă, iar relaţia elev-profesor era foarte deschisă si familiară. Programul era de asemenea altfel împărţit. 
După terminarea cursurilor elevii şcolii ne-au prezentat câteva informaţii si date despre Catalonia, regiune din nord-estul Spaniei, în care este dominantă limba catalană. Seara am ieşit cu toţii la unul din cele mai frumoase malluri din Barcelona, unde am făcut cumparaturi si ne-am cunoscut mai bine. 
Ziua de sâmbătă a început cu vizitarea Palatului de Muzica Catalană, o grandioasă sală de concerte si una din cele mai spectaculoase clădiri născute sub amprenta lui Antoni Gaudi. Mai apoi am ajuns la Catedrala Gotică „La Seu”, care pur si simplu te rezuma la tăcere prin măreţie si frumuseţe. După încă câtva timp de mers am ajuns în Piaţa Sant Felip Neri, locul unde o explozie cu bombă din timpul războiului civil spaniol a provocat zecile de crăpături din zidul bisericii Sant Felip, deşi unele relatări spun că ar fi fost de fapt, vorba de un pluton de execuţie al anarhiştilor. 
După multe poze, impresii si relatări am ajuns în Piaţa Saint Jame’s, centrul administrativ al Barcelonei. Apoi, paşii ne-au purtat La Rambla, unde am admirat clădirea teatrului, Liceu, iar mai apoi La Boqueria, o mare piaţă publică, unde te îmbiau sute de tarabe cu dulciuri, fructe exotice, legume, peşti, ierburi şi fructe de mare. După aceea am ajuns la Passeig de Gràcia. Acesta este cel mai elegant bulevard din Barcelona, care găzduieşte cele mai frumoase „bijuterii” arhitecturale, precum Casa Batlló, operă reprezentativă a lui Gaudi, care prezintă scena luptei dintre Sf. Gheorghe si balaurul, întreaga cladire fiind o imitaţie fidelă a structurii corpului balaurului si Casa Milà (La Pedrera), ambele fiind construite la comanda unor bogate familii de burghezi, ai căror predecesori se afl încă, în viaţă. După multele ore petrecute pe strazile pline de soare si miros de portocali, deşi obosiţi, seara am ieşit cu toţii într-unul din cele mai mari malluri din Barcelona : La Maquinista. 
Ziua de duminică a fost printre cele mai frumoase zile în Barcelona, deoarece am petrecut-o pe malul Mediteranei. Ziua a început cu vizitarea Portului Barcelonei “Port Vell”, cu o priveliste care îţi tăia răsuflarea. Mai apoi am vizitat L’Aquarium de Barcelona, unde am văzut sute de specii de peşti, unul mai deosebit decât celălalt. După aceea am asistat la o paradă plină de culoare, bună dispoziţie şi sunete de famfară. Cu siguranţă aţi auzit de petrecerile şi paradele din Spania. Ei bine … nu puteţi să plecaţi din Spania fară să fi asistat la măcar una. După încă cateva ore, am ajuns pe Playa Barceloneta, unde am făcut multe poze si am petrecut momente de neuitat, iar unii dintre noi au făcut si o baie. 
Şi bineînţeles, după atâta distracţie, ziua de luni am petrecut-o aproape în totalitate “muncind”. Am asistat la primele două ore, ca mai apoi să urmeze prezentarea materialelor a fiecărei ţări despre drepturile omului, stereotipii negative sau mişcări civile. Iar, mai tarziu a urmat concursul pentru desemnarea celui mai bun logo. Nu am fost noi câştigătorii, dar am câştigat în schimb, prietenii si legături frumoase, care vor rămâne veşnice. Seara, ne-am relaxat cu toţii la un meci de bowling. 
Ziua de marţi, fiind ultima zi petrecută împreună, am desfăşurat o activitate comună, fiind împărţiţi pe grupe şi oferinduni-se diferite sarcini pe teme diverse, pe care mai apoi le-am prezentat în faţa tuturor. De fapt, scopul a fost distracţia, socializarea, cunoaşterea si legarea de noi prietenii, fapt care s-a adeverit instantaneu. Bariera de cultură, civilizaţie sau limbă a fost complet uitată, primordiale fiind egalitatea şi prietenia. După această activitate, am vizitat împreună Catedrala Sagrada Família, opera lui Antoni Gaudí, imensa clădire fiind în construcţie încă din 1882, estimându-se că va fi gata în 2026. Biserica are 18 turnuri şi 3 faţade : a Naşterii, a Gloriei si a Patimilor şi este de o frumuseţe inegalabilă. 
După atâtea locuri vizitate, după prietenii legate, după atâtea momente frumoase petrecute în Barcelona, a venit timpul să ne despărţim de prietenii noştri şi să ne reîntoarcem în România. Printre lacrimi şi amintiri, ne-am promis să păstrăm vie prietenia şi legătura frumoasă creată în doar câteva zile şi chiar dacă timpul a fost relativ scurt, ne-am întors mai bogaţi sufleteşte şi cu speranţa de a participa şi în viitor la astfel de proiecte.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale,

Supradoză de iubire

  Când vine vorba de tine, mintea mea e ca un peron pe care vii si de pe care pleci.   Ştii senzaţia aia pe care o ai când mergi prima oară cu trenul? Fiecare peisaj, banal poate, pentru un om ce merge mereu cu trenul, ţi se pare o surpriză pentru retină. Te minunezi la fiecare petice de oraş văzut din depărtare. Aşa te iubesc eu. Fiecare trăsătură ce îţi aparţine o observ şi o iubesc, iar fiecare defect îl critic în minte şi îl preţuiesc...pentru că e al tău.   Păcat că ţie îţi place să iei mereu alt tren. Păcat că eu am fost doar o staţie, un popas neînsemnat.   Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti, indiferenţa faţă