Insomnii

Mă plictisesc. Şi când mă plictisesc încep să scriu şi deja parcă visez ... şi scriu tot felul de anomalii, care ştiu că ţi se par copilării, dar numai prin asta încerc să mă regăsesc. Ştii, e o senzaţie unică, să stai tu, cu tine, cufundată în gânduri, într-o realitate puţin suprarealistă ... privind lucrurile dintr-un ansamblu de omuleţ de 19 ani. Şi ştiu că poate crezi că-i totul roz, dar, poneii nu călăresc curcubee şi nici nu plouă cu vată de zahăr. Sau cel puţin, nu de curând. Realitatea urbană-i crudă, amară. Dar hai, s-o îndulcim puţin. Fac cinste în seara asta. Hai cu mine, să evadăm pentru câteva ore. Ia-mă de mână şi promit că nu vei regreta. Oricum nu avem ce face. Aşa că, hai cu mine la o ciocolată caldă, pentru suflete reci. :)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © Frânturi de gânduri