Treceți la conținutul principal

Căcaturi existenţiale

Da, bine. A mai trecut un an din viata mea, făcând nimic. Am ars-o aiurea, am futut, am fumat, am băut("ce-i cu acest limbaj, domnişoară?"). Nimic nou, nimic care să-mi folosească, poate, pe viitor şi alte rahaturi din astea. Lumea e rea, prietenii te lasă când ţi-e cel mai greu, fiecare e pentru el. Ei, uite că am învăţat ceva, totuşi! Ţinând cu dinţii de o viaţă pe care o consideră potrivită, ţinând cu dinţii de o fărâmă înconjurată de un ocean de corbi, care au de gând să o devasteze cât ar clipi. Superficiali, făţarnici, mulţumiţi de mediocritatea care a devenit un stil de viaţă pentru ei, oamenii sunt atât de diferiţi. Plini de vicii, plini de ură şi aroganţă, plini de sine sau poate doar prea plini, pentru că shaorma reprezintă centrul universului lor descentrat, am avut timp să întâlnesc toate "specimenele" şi tipologiile de oameni. Şi nu, n-am să vă plictisesc prea mult cu piticii care-mi stau pe creier, gata să o fută pe Alba ca Zăpada. Dar, n-am mai scris de ceva timp, şi simţeam nevoia să o fac mai dur de data asta. Aşa că, dacă te jignesc cu ceva, asta este. Nu-mi cer scuze, pentru că asta înseamnă că te-ai regăsit în cele scrise de mine, şi dacă aşa e, te rog, să-ţi faci un servicu ieşind în pula mea, de pe acest blog oribil. Impropiu zis, n-am pulă. Încă nu mă cheamă Conchita Cârnaţ. Aaah, şi nu-i oribil, bitch! Vorba vine.
De curând, am descoperit că viaţa asta e prea scurtă să o împarţi între rate, job şi un iubit/soţ care poartă un tricou cu burtă(burtă care să nu fie de la tricou, să ne înţelegem). Să urmăriţi împreună "Vocea României", tu să-i găteşti sărmăluţe, să nu pierzi nici un episod din "Suleyman Magnificul", el să bea bere, presărată cu seminţe şi un joc în care Steaua bate Rapidul, să vă petreceţi singura vacanţă de 5 zile pe an, la Sovata, să ieşiţi şi voi, tot o dată pe an(deh, e criză!), la o cină romantică, care include o pizza la ofertă, iar sex(că dragoste nu mai e demult) să faceţi rar şi scurt, cam tot aşa de scurtă cum îi este şi pula. Meh, poate sunt eu prea beată în momentul ăsta, dar cred că 70% din relaţiile din ziua de azi decurg în felul ăsta. Chiar dacă nu recunoşti, chiar dacă nu vrei să admiţi, mai devreme sau mai târziu şi tu o să ajungi la fel. Şi atunci eu o să fiu cea care îţi va spune: "Ti-am zis eu, fraiero/e!". Mai există un procent de 15% de lume fericită deocamdată(sau cel puţin aşa crede), iar restul lumii e singură sau lesbi/gay. Acum mi-am dat seama că şi eu sunt singură şi tocmai m-am inclus cu cei gay, dar nah, free it's better, and blondes have more fun! No judging. Hai să o lăsăm aşa.
So, cum ziceam, am descoperit de curând că nu mai am limite. Sau, mă rog, încerc să-mi impun chestia asta. Am descoperit că lumea e multă şi proastă. Să fii analfabet e ceva obişnuit, să fii o piţipoancă siliconată(şi să te şi lauzi cu asta) e lucru mare dom`le, ai valoare, esti şukară, dacă ştii cum zîc, să n-ai voce, da' sa fii pe teveu e normal, iar copy-paste-ul de prost gust e noul trend. Băi, eu acum am realizat: să fii prost e din nou la modă! E feşon. E kinkie. E salam, parizer, swag, cocaina şi caviarul pe care toţi sugagii îl poartă pe şepci sau tricouri, iar ei nici măcar nu au văzut cum arată un cui. Ce bă, nici măcar salamul Sinaia nu ştiu exact cum îi, da' ei visează la caviar. Ramâneţi mai bine la crenvurştii voştri şi la pita cu ceapă şi slănină, pokemonilor! Vai de capu' vostru, frate!
Toată lumea ştie limba engleză, frate! Eu sunt la litere, la engleză, şi chiar mi-am dat seama că fac chestia asta degeaba, pentru că sunt unii atât de buni încât îmi dau lecţii, băi! Am văzut pe Facebook atâtea minţi "iluminate", încât cred că, din clipă în clipă, o să pornească un incendiu. Atâta ştiinţă adunată într-un singur loc, atâtea citate inteligente. Ce dracu, băi, engleza ar trebui să fie limba oficială a României! Bă, toţi o folosesc, dar într-un mod al naibii de incorect. Haide măi, înţeleg, poate nu ştii cum se scrie o expresie, un cuvânt. You google it, man! Sau o laşi baltă. Dar sunt unii "ţărani elevaţi" care nu se dau bătuţi cu una, cu două. Şi mai bagă câte, un cuvânt în română, trei în engleză, un refren din Guţă, un citat din Eminescu, un check-in pe budă, o poză cu mutra de supt şi gata fatăă! Ne-am făcut cu 10000 de like-uri şi 200 de cereri de prietenie de la "KoKalarul Cyupylan cu Vhaloareh" şi precinii săi.
Frumos aici în România. Nu mai vin curând! Mdah, aş vrea eu să-mi iau toate jucăriile şi să plec. Aş vrea sa fie aşa de uşor. Oricum pleacă oamenii dincolo. E mai bine, cică. Băh, o fi mai bine la produs şi la cules de banane. Înţeleg. La tăţi ni-i greu! Da' nu la toţi la fel şi nici în acelaşi timp. Din fericire.
Poi din partea mea, să plece toţi ţiganii(yeah, sure, call me a rasist if that makes you fell better), curvele, peştii, cocalarii, piţipoancele, maneliştii, şmecherii, copiii de bani gata, politicienii, grasele şi cred că aş mai continua în felul ăsta încă vreo oră, da mi-i frică că te-ai putea număra şi tu printre ei şi na, sunt o fată finuţă, după cum observi. Dar să rămână, frate, oamenii cu adevărat valoroşi, medicii, profesorii, toţi oamenii ăia care pleacă din România pentru că sunt prea buni pentru noi, sau na, pentru că nu ştim să avem grijă de ei şi pur şi simplu îi dăm afară în şuturi. Aşa aş putea să respir şi eu aer curat, neinfectat de mirosu' de plastic, botox, mici, transpiraţie şi mediocritate.
Dar până atunci, deja miroase a vară. Şi asta la modul cel mai propriu cu putinţă. Nu crezi? Hai dă o fugă până la Timişoara şi te invit să călătoreşti cu mine cu autobuzele/tramvaiele de pe aici. O adevărată desfătare a simţurilor. Nu altceva. Adaugă la asta şi competiţia acerbă a lu' tanti Gina şi lele Floarea pe ultimul loc liber, plus sandalele asortate cu ciorapi albi, devenite deja o tradiţie, şi avem începutul unei zile perfecte.
Aaaa, şi că tot ziceam de vară, pregăteşte-te sufleteşte, dacă fizic nu te ţine, pentru grasele în costume de baie cu trei numere mai mici care se bălăbănesc într-un mod cât mai "sexy" pe şezlongul care stă să crape. Pregăteşte-te de ochelari de soare purtaţi noaptea, pregăteşte-te de manele date la maxim din maşini bengoase, închiriate cu ora, pregăteşte-te de cozi infernale pe autostradă, la shaorma, porumb şi îngheţată. Pregăteşte-te de check-in-uri la Tineretului, Le Gaga şi Fratelli. Căcat. Măcar o poză şi un check-in la intrare, că mai multe nu-şi permit. Apoi, nişte poze în poziţii cu subînţeles, să le arate pretenaşilor că a futut şi el ceva, în afară de, deja tradiţionala labă dată între două sandvişuri şi un meci. Ceva da, bine zis. Un ceva plasticat, probabil cu sida şi buze şablon după numeroasele puli supte, prin benzinării. Aşa că, pregăteşte-te! O să fie o vară lungă, pe fundalul unui "Hei Halleluia!" ofticat şi a unei manele comerciale care îţi dă răspunsul la întrebarea: "cine e cel mai poponar individ din lume?": "Tu, tu, tu", ma' frend!
Oricum ar fi, dacă ai ajuns până aici, înseamnă că, ori ai nervi tari, ori te regăseşti în cele scrise mai sus şi vrei să vezi "ce mai zice pizda asta despre mine", ori eşti teribil de plictisit de viaţă(încearcă paraşutismul-sau paraşutele, cum preferi), ori eşti nebun(bun venit în club, prietene!) sau poate chiar îţi place. Şi nu ştiu care situaţie e mai gravă.
Dacă îţi place, dă-i ce vrei tu(like, share, comment), numa' nu-i da pe la spate, că nu-i gay. Articolul.
Dacă nu îţi place, suge-o! Nu, nu tu, Ramona! Nu-s plagiatoare, Ciobanule! Stai calm, că nu ţi-o fut pe Ramona. Încă.
Pace!


Comentarii

  1. nu stiu daca sunt nebun, plictisit nu mi's ca am examen in 2 ore si vin de la munca, 8 ore, dar am ajuns la sfarsit. Misto, fah! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gânduri de Paşte

E atât de frumos afară. Lumină, culoare, viaţă, zumzet, freamăt. Uitasem cum e primăvara. Totul s-a îmbrăcat în straie noi, de sărbătoare. Poate că, fiind at ât de ocupaţi cu cumpărăturile, agitaţia şi atmosfera stresantă de dinaintea sărbătorilor, de multe ori trecem pe lângă aceste minunate bijuterii, bucurii simple ale vieţii, mici surprize pe care ni le oferă natura. Astăzi, cel puţin pentru 5 minute, am descoperit ceea ce stătea de mult in faţa ochilor mei. Astăzi mi-am propus puţin timp pentru ... mine. Departe de agitaţia oraşului sau de lumea rea, de afară. Cândva sărbătorile aveau valori morale, ne învățau să fim mai buni, mai curați, mai milostivi, mai iertători. Acum ne-a rămas probabil doar timpul petrecut alături de cei dragi. Nu reușesc să găsesc locul iepurașului alături de un sacrificiu omenesc, precum nu găsesc locul urării "Paște fericit!". Sărbători Pascale pline de lumină și liniște sufletească! Prețuiți momentele petrecute alături de ce

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale,