Treceți la conținutul principal

Crăciun ... sau poate că nu



Numărătoarea inversă până la Ajunul Crăciunului deja a început. În mai puțin de 24 de ore bradul va fi împodobit, moșul va veni pe la toți copii cuminți, iar masa va fi deja îmbelșugata. Asta în cel mai fericit caz.
Şi cum spuneam, numărătoarea inversă a început deja, poate de mult sau poate numai în seara, asta la unele persoane. Peste tot pe unde treci numai înghesuială, oameni grăbiți să mai prindă ultimele oferte sau întârziați care își cumpără bradul. În case fiecare cu ale lui: sarmale, prăjituri, friptura, împodobit, aranjat etc.
Fiecare om se preocupă cu aranjarea și împodobirea casei (bradului), se preocupă să arate cât mai bine, să aibă un "look" cât mai "cool". Dar oare acești oameni se preocupă să arate bine și în interior, în suflet, nu numai în exterior?
Fiecare se așteaptă să primească cât mai multe cadouri (de preferabil și cât mai scumpe). De mult Sărbătoarea Nașterii Domnului este confundată cu "sărbătoarea cadourilor", iar ceea ce este de fapt noaptea minunată a Nașterii Domnului a devenit treptat-treptat o sărbătoare comercială, ca toate celelalte, de fapt.
Fiecare dintre noi ar trebui, înainte de toate, să ne uităm cu atenție în sufletul nostru, să ne împăcăm cu noi și cu faptele noastre, iar mai apoi să ne uităm la oamenii necăjiți din jurul nostru și să facem o faptă bună. Pentru că asta înseamnă Crăciunul de fapt: altruism, generozitate, bunăvoință, iubire.
Deschideţi-vă sufletul și lăsați să intre lumina Nașterii Domnului!
Un Crăciun fericit tuturor, un Crăciun plin de liniște, pace, căldură și iubire vă doresc. Un Crăciun cu multă lumină.
Etichete:

Comentarii

  1. kalilbach19 iunie 2022 la 00:00

    PEPPER GAMING - Online Game - Choegomachine
    PLAY FREE HORSE: GAMING DATES. 바카라사이트 There 파라오카지노 are over 50 games for this game, so you can play these games online right from the moment you place a bet and

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de m
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale,
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Supradoză de iubire

  Când vine vorba de tine, mintea mea e ca un peron pe care vii si de pe care pleci.   Ştii senzaţia aia pe care o ai când mergi prima oară cu trenul? Fiecare peisaj, banal poate, pentru un om ce merge mereu cu trenul, ţi se pare o surpriză pentru retină. Te minunezi la fiecare petice de oraş văzut din depărtare. Aşa te iubesc eu. Fiecare trăsătură ce îţi aparţine o observ şi o iubesc, iar fiecare defect îl critic în minte şi îl preţuiesc...pentru că e al tău.   Păcat că ţie îţi place să iei mereu alt tren. Păcat că eu am fost doar o staţie, un popas neînsemnat.   Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti, indiferenţa faţă
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe