Către răsărit

Ce bine e să te plimbi noaptea pe malul mării.
Totul e atât de schimbat şi parcă mai trist ... Câteodată ai impresia că eşti doar tu cu gândurile tale, într-o tristă solitudine. Dar nu ... mai e şi marea şi magnifica ei împărăţie de ape. Îşi clipoceşte trupul străveziu şi te învăluie ca într-o mantie ţesută din atâta bucurie presărată cu miracole şi te îndeamnă la visare. O fericire care, cu siguranţă, n-ai vrea să se termine niciodată .
E atât de bine!
Îi simţi căldura zâmbetului de valuri în singurătate şi te regăseşti pe tine în mulţime . Şi totuşi, e numai o fericire de-o clipă, căci deschizând ochii şi privind în jur nu vezi decât un foc ce pare că de veacuri leneveşte în matca fioroaselor tărâmuri .
O undă de răcoare îţi răscoleşte pieptul. Te simţi amăgit, înşelat, poate de frumuseţea şi strălucirea nopţii de vară şi ca într-un abur de legendă, ai impresia că în aerul proaspăt şi rece pluteşte ceva învăluitor, apăsător. Ceva ce pare să se rupă din farmecul acestei feerii. Ceva ce este mai de preţ: fericirea.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © Frânturi de gânduri