Prietenul adevărat ... în timp se cunoaşte



Am nevoie de un prieten. E unul din acele momente bulversante în care nu ştiu nici ce vreau să fac dar nici încotro mă îndrept. E unul din acele momente în care am nevoie disperată de un prieten, dar, nu îl găsesc. M-a uitat el, oare, sau doar se preface că jucăm vre-un joc de-a v-aţi ascunselea cu sentimentele? Nu ştiu, dar simt, că îi face plăcere. Simt că se distrează. Eu am uitat să râd, încă îl mai caut, dar s-a ascuns al naibii de bine ... 
Am ajuns la concluzia că, oricât de mulţi prieteni virtuali aş avea, ei nu-mi ţin de cald şi nici nu mă ajută atunci când am nevoie de vreun sfat sau de-un ajutor. Ei nu-mi cunosc istoria, nici nevoile, dorinţele sau visele mele, aşa cum mi le ştiai tu cândva.
Prietene, noi ne-am rătăcit, dar aș vrea să știi că oricând m-ai suna, oricând ai avea nevoie, eu te voi ajuta, pentru că m-am iertat, te-am iertat, am crescut și am învățat că oamenii importanți merită iertați. Am învăţat că oricât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când ... iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
 Prietene, fiecare dintre noi urmăm drumuri diferite în viaţă, dar oriunde mergem, vom lua cu noi câte puţin unul de la altul, de pretutindeni.
Mereu ai nevoie de un prieten, aşa că ai grijă să îl ţii aproape, prietene!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © Frânturi de gânduri