L-au ucis de mult ţăranii culţi, "jentelmenii" de la periferie, "băieţhaşhii" de cartier şi "bo$$ii" cu valoare. Ce turnuri înalte cu prinţese bălaie? Ce cal alb, ce aventuri, ce bătălie? Avem de toate astăzi, la superlativ, improvizate ad-hoc într-o realitate cu adevărat, "de poveste". Până şi Creangă ar fi gelos.
Cum să rămâi indiferentă la farmecele unui cavaler care, în loc de armură, are un veritabil costum de fiţă de la SH, ceasul strălucitor de la mână, care s-a oprit până şi el, uimit de atâta valoare adunată într-un singur om, ciocatele care dau un plus de stil ţinutei, şi cel mai important element, un lănţic minuscul, care a fost candva al calului? Doamne, câtă valoare, cât şarm, câtă eleganţă! ... Aaa, că tot am adus vorba de cal, el a fost înlocuit de mai mulţi, aparţinând unui bolid scump, împrumutat cu ora. "Dar pssst!, asta nu trebuie să o ştie nimeni, aşa-i? Nu de alta, dar să dea bine la doamne, mă-nţelegi!".
În ziua de astăzi bătălia pentru câştigarea prinţesei a fost înlocuită de nişte citate culte din Ghandi sau din Guţă. Amândouă personalităţi marcante ale istoriei ... iar prinţesa, a devenit o respectabilă domnişoară, cu un machiaj discret, doar cât să acopere micile imperfecţiuni, cu idealuri măreţe de asistentă T.V, îmbrăcată cu o rochiţă decentă, de un roz bombon de foarte mult bun gust, prin care puteai zări sufletul inimos şi bunele ei intenţii, având un vocabular foarte elaborat, cunoştiinţe vaste care cuprind toate domeniile de interes ale acesteia: două la număr.
Astfel, Cavalerul nostru de Ferentari, cucereşte inima Prinţesei Trotuarelor, atât prin felul lui minunat de a fi, cât şi cu ajutorul licorilor magice de diferite culori, menite să-i dea curaj acesteia de a fugi cu alesul inimii ei în lume. După un vals ca în basme, pe melodia lui Salam, prinţesa se îndrăgostise iremediabil de portofelul, pardon, de caracterul bravului nostru cavaler. La sfârşitul serii cei doi îndrăgostiţi pornesc agale spre palatul de bolţar al cavalerului, unde acesta îi promisese să-i arate colecţia lui impresionantă de buzdugane precum şi renumitele albume cu Fuego.
Astfel, se încheie povestea noastră, iar cavalerul şi prinţesa trăiesc fericiţi şi astăzi, iubindu-se pe zi ce trece tot mai mult, în palatul de la marginea tărâmului de basm al Bucureştilor.
Asta dacă nu a trimis-o la produs, desigur.
Sfârşit.
P.S: Acesta este un pamflet. A se trata ca atare. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Sau nu.
O zi a îndrăgostiţilor cât mai ... sinceră!
Cum să rămâi indiferentă la farmecele unui cavaler care, în loc de armură, are un veritabil costum de fiţă de la SH, ceasul strălucitor de la mână, care s-a oprit până şi el, uimit de atâta valoare adunată într-un singur om, ciocatele care dau un plus de stil ţinutei, şi cel mai important element, un lănţic minuscul, care a fost candva al calului? Doamne, câtă valoare, cât şarm, câtă eleganţă! ... Aaa, că tot am adus vorba de cal, el a fost înlocuit de mai mulţi, aparţinând unui bolid scump, împrumutat cu ora. "Dar pssst!, asta nu trebuie să o ştie nimeni, aşa-i? Nu de alta, dar să dea bine la doamne, mă-nţelegi!".
În ziua de astăzi bătălia pentru câştigarea prinţesei a fost înlocuită de nişte citate culte din Ghandi sau din Guţă. Amândouă personalităţi marcante ale istoriei ... iar prinţesa, a devenit o respectabilă domnişoară, cu un machiaj discret, doar cât să acopere micile imperfecţiuni, cu idealuri măreţe de asistentă T.V, îmbrăcată cu o rochiţă decentă, de un roz bombon de foarte mult bun gust, prin care puteai zări sufletul inimos şi bunele ei intenţii, având un vocabular foarte elaborat, cunoştiinţe vaste care cuprind toate domeniile de interes ale acesteia: două la număr.
Astfel, Cavalerul nostru de Ferentari, cucereşte inima Prinţesei Trotuarelor, atât prin felul lui minunat de a fi, cât şi cu ajutorul licorilor magice de diferite culori, menite să-i dea curaj acesteia de a fugi cu alesul inimii ei în lume. După un vals ca în basme, pe melodia lui Salam, prinţesa se îndrăgostise iremediabil de portofelul, pardon, de caracterul bravului nostru cavaler. La sfârşitul serii cei doi îndrăgostiţi pornesc agale spre palatul de bolţar al cavalerului, unde acesta îi promisese să-i arate colecţia lui impresionantă de buzdugane precum şi renumitele albume cu Fuego.
Astfel, se încheie povestea noastră, iar cavalerul şi prinţesa trăiesc fericiţi şi astăzi, iubindu-se pe zi ce trece tot mai mult, în palatul de la marginea tărâmului de basm al Bucureştilor.
Asta dacă nu a trimis-o la produs, desigur.
Sfârşit.
P.S: Acesta este un pamflet. A se trata ca atare. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Sau nu.
O zi a îndrăgostiţilor cât mai ... sinceră!
Comentarii
Trimiteți un comentariu