Treceți la conținutul principal

Im/posibilitate

An nou, viaţă nouă. "Pe dracu'!", îşi zise Anabelle. Se simţea la fel ca şi până atunci. Doar nu era să facă schimb de viaţă cu cineva, sau să ceară una de împrumut ca în jocurile alea stupide de pe net. Atunci da, ar putea spune că are o "viaţă nouă". Dar până să recurgă la astfel de gesturi extreme, îşi dădu cu uşurinţă seama că nimic nu se schimbase. Doar cifra din calendar. Ea e aceeaşi aeriană, cu vicii prea multe şi idealuri măreţe. Acelaşi copil cu suflet de "om mare".
Iar zecile de cursuri împrăştiate prin toată camera vin încă o dată să-i confirme acest lucru: "O fi alt an, da's tot aceleaşi probleme", gândi ea, cu voce tare. Şi e blocată în acelaşi oraş sufocant, dar cu nişte examene în plus pe cap. Şi cu cele două restanţe care-i fac, parcă în ciudă, cu ochiul.
Anul nou nu i-a adus, în schimb, nimic nou. Sărbătorile le-a petrecut în familie, gustând din nou bucuria copilăriei, atunci când venea Moşul şi-i aducea cadouri, iar din bucătărie o îmbia aroma cozonacului proaspăt. Revelionul a fost acelaşi: fad, sec. Artificii ieftine, şampanie şi mai ieftină, beţie, îmbrăţişări şi promisiuni false. "De fapt, nu, acum li se zic "rezoluţii", cică", se gândea ea.
Ura atât de mult clişeele astea de doi bani. De ce nu pot fi fericiţi oamenii zilnic? De ce nu se îmbrăţişează zilnic, cu aceeaşi ardoare ca de Revelion?
Cât putem fi noi, oamenii, de falşi şi de cinici. În restul zilelor suntem doar noi, cu probleme, griji, facturi şi rate la bănci. Dar de sărbători, parcă ne schimbăm. Cheltuim banii  pentru o masă bogată, pe care o împărţim cu duşmanii, că deh!, e sărbătoare, suntem, mai buni! Mesajele şablon curg gârlă, urările cu zâmbet fals, la fel. Toată lumea îşi pune o mască a fericirii, a amorniei, a iubirii pe chip ... când, de fapt, sunt doar o adunătură mare de snobi mincinoşi. "Culmea, din categoria asta de oameni am făcut şi eu parte anul ăsta", îşi zise dezgustată, Anabelle.
Oricum ar fi, avea la ce să se gândească, cel puţin momentan. Examenele şi facultatea îi acaparaseră cam majoritatea timpului pe care şi l-ar fi dorit plin de aventuri, culoare, zâmbete, distracţie, iubire, dar, mai ales, timp liber. Se aşteptase la o cu totul altfel de atmosferă. A găsit şi aici aceeaşi profesori cu a lor metodă ceauşistă de predare, rezumându-se la aceleaşi prezentări din Evul Mediu. Nimic interactiv, care să o atragă, să o prindă, cu adevărat. Aceleaşi bisericuţe, din liceu, aceeaşi colegi plictisitori, doar cu alte feţe. Era totul la fel, şi parcă altfel, în acelaşi timp.
Acest dute-vino deja o obosea mult prea tare. Nu se regăsea deloc în povestea asta. Parcă era din alt film. Trăia în altă epocă, avea alte principii, era diferit proiectată, pentru că nu se încadra în nici un fel de tipar al anului 2014. "De multe ori mă întreb dacă am făcut alegerea bună", se gândi Anabelle, privind pe geam la trecătorii nepăsători, cu-ale lor feţe de lemn.
Ieşi puţin pe balcon, şi trase putenic în piept aerul rece de februarie. Când se întoarse, avea la ea răspunsul. Era încă nesigur şi incert, dar o parte din ea îi dădea curaj să continue, să privească lumea în ochi şi să vadă dincolo de măşti.
Se lăsă să cadă, obosită, pe spate, în fotoliul confortabil din dormitor, în timp ce toate gândurile şi problemele dispărură, încetul cu încetul, făcând loc unei alte lumi...

                              va urma...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gânduri de Paşte

E atât de frumos afară. Lumină, culoare, viaţă, zumzet, freamăt. Uitasem cum e primăvara. Totul s-a îmbrăcat în straie noi, de sărbătoare. Poate că, fiind atât de ocupaţi cu cumpărăturile, agitaţia şi atmosfera stresantă de dinaintea sărbătorilor, de multe ori trecem pe lângă aceste minunate bijuterii, bucurii simple ale vieţii, mici surprize pe care ni le oferă natura. Astăzi, cel puţin pentru 5 minute, am descoperit ceea ce stătea de mult in faţa ochilor mei. Astăzi mi-am propus puţin timp pentru ... mine. Departe de agitaţia oraşului sau de lumea rea, de afară. Cândva sărbătorile aveau valori morale, ne învățau să fim mai buni, mai curați, mai milostivi, mai iertători. Acum ne-a rămas probabil doar timpul petrecut alături de cei dragi. Nu reușesc să găsesc locul iepurașului alături de un sacrificiu omenesc, precum nu găsesc locul urării "Paște fericit!". Sărbători Pascale pline de lumină și liniște sufletească! Prețuiți momentele petrecute alături de cei dragi, oferiţi-vă puţi…

Scrisoare unui necunoscut

Cât de repede trece timpul. Cât de mult se schimbă oamenii. Cât de reci devin relaţiile. Cât de îndepărtate sunt amintirile. Ceea ce s-a promis că va dura, s-a terminat de mult, şi toate, toate, au rămas în van. Degeaba. Fără speranţă sau vreun viitor. Acel "acum" a devenit cel  mai îndepărtat "a fost odată".  Şi ştiu că, nu te gândeai să am vreodată dreptate, dar uite, vezi, ţi-am spus eu! E cel mai dur "ţi-am spus eu" de până acum, şi Doamne, ce-aş fi dat să n-am dreptate. Nu şi de data asta. Şi da, îmi pare rău, dar toate tâmpeniile care le spun acum, oricum nu mai au vre-un rost. Apropo, copacul ăla nefericit încă poartă urmele iubirii noastre. La fel şi inima mea. Proastă alegere, oricum.  Vina? O avem amândoi. Nu te eschiva şi te rog, şterge-ţi rânjetul ăla tâmp de pe faţă. Rânjetul de care m-am îndrăgostit prosteşte, cândva. Dar, nu-mi pare rău. Ai meritat-o. Am meritat-o amândoi. Şi ce-a venit după, ne-a transformat complet.  Sunt genul de momente, …

Paradox

Mă simt oarecum ciudat să am din nou laptopul în fața mea, să pun lumea pe "mute" și să-mi descătușez gândurile, care nu mai au astâmpăr să iasă la lumină, să fie ascultate, scrise, citite.  E furtună afară. E furtună și în lumea sufletului meu. O furtună colorată de clipe, emoții, oameni, trăiri, care mai de care mai diferite. Stau în pat și mă gândesc la paradoxul vieții. Ciudate lucruri se întâmplă. Nu știu cum să le cataloghez altfel decât sunt: ciudate. Și când nu-mi dau seama de lucruri și de însemnătatea lor, încerc să le transpun în fraze. Mă sfidează bipolaritatea sufletului meu. E în ton cu paradoxul cotidian, pentru că nu se poate controla singur. Întâlnim oameni doar pentru a-i înlătura pe alții, stabilim conexiuni și formăm legături, doar pentru a dezbina altele, suntem fericiți, spre nefericirea altora, facem un bine, care este interpretat rău, oferim ca să ne fie luat înzecit înapoi, primim bani ca să îi dăm mai departe, avem vitrine pline și suflete goale, n…