Frânturi de gânduri

Cineva, mi-a spus mai demult să nu fug după două lucuri în viaţă: după tramvaie şi după bărbaţi. Chiar dacă pleacă unul, altul e pe cale să vină. Şi acum a venit vremea să îi dau dreptate. Adică, de ce dracu' m-aş chinui să fug după un tramvai, când ştiu că peste cinci minute vine altul? Şi în alea cinci minute aş putea vorbi cu tipul drăguţ care se pare că se uită la mine de când am ajuns. Situaţie câştig-câştig. Cu bărbaţii, e exact acelaşi lucru. Când îţi dai seama că nu ajungi nicăieri, ar cam fi cazul să o laşi baltă. Rar găseşti o iubire care să te mistuie încet, ca un foc ce arde mocnit şi pe care îl observi abia atunci când nu a mai rămas decât cenuşa. Ce prefer? Un foc de paie, care arde sub ochii mei câteva secunde şi apoi dispare, lăsând în urmă mai nimic, sau o căldură intensă care se transformă în flăcări şi apoi în cenuşă? Nu ştiu. Amândouă m-au învăţat cam acelaşi lucru: că uneori iubirea murdăreşte şi murdăria asta nu iese la spălat, că o inocenţă pătată de a...

"Bun ă diminea ț a!" . Bună, pe dracu'! E 15:47 și încă lumea se învârte cu mine. Sau poate eu ma învârt cu lumea? Habar n-am. Și sincer, nu-mi pasă. Tot ceea ce vreau acum e o cafea fierbinte cu lapte, o țigară și puțină liniște. Da, chiar aș avea de nevoie de liniște. E prea mult rău, e prea mult cenușiu mediocru în jurul meu care mă apasă cu fața adânc în noroiul de oameni seci, și chiar vreau să fiu liberă. Îngerul meu e mult prea beat în momentul de față, are aripi de lemn și suflet murdar, așa cum suntem noi, eu, tu, el sau ea. Totuși, conjugăm verbe, sau scriem căcaturi? Examenul de mâine, îmi dă răspunsul. Examen la care, bineînțeles, încă nu am apucat să învăț nimic, pentru că îmi pierd timpul cu texte de doi lei, dar care mie îmi fac bine. Iar dacă nu îți convine, marș în morții mă-tii! Hai, recunoaște, nu îți era dor să mă auzi înjurând. Sau poate chiar asta este cheia, felul meu de a scrie. Femeile ar trebui să înjure mai puțin ca bărbații. Am citit undev...

"Toate femeile sunt curve. În afară de mama şi sora mea. Dar şi ele sunt femei." (Napoleon)  Şi ca să continui puţin postarea de data trecută, astăzi o sa vorbim despre femei. Dar despre un anumit tip de femeie, care te fute la propriu, dar mai ales la figurat. Femeia fatală, femeia care îţi suceşte minţile dar şi portofelul. Femeia care joacă la dublu, dar câştigă de fiecare dată. Femeia care pot fi eu sau tu. Femeia care se ascunde în fiecare dintre noi. Femeia pe care o doreşte oricare bărbat, dar e posibil să nu o aibă niciodată. O femeie care joacă la dublu este o femeie satisfăcută. Pentru că nu trebuie să demonstreze nimănui ce şi cine este cu adevărat. Pentru că ce nu primeşte dintr-o parte i se oferă din cealaltă, fără să fie nevoie să ceară. Pentru că nu iubeşte. Pentru că are planul de rezervă. Pentru că nu se vinde pe nimic. Pentru că îşi permite să fie rece. Pentru că orice solid rigid cu două puncte de sprijin este mai stabil decât dacă ar avea unul...

"Şi băieţii plâng dar şi fetele se uită la filme porno." Asta-i cea mai stupidă constatare din ultima vreme pe care toţi ţăranii şi toate piţipoancele o distribuie pe Frecibuci. Şi ce are dacă băieţii plâng? Ce, ei n-au voie? E undeva interzisă prin lege chestia asta? Nu, stai, bărbatul trebuie sa fie tare(măcar la figurat, dacă la propriu nu poate), să calculeze lucrurile la rece, distant faţă de toate dulcegăriile prosteşti ale femeilor, indiferent la sentimentalisme şi alte căcaturi de astea. El să fie stâlpul casei, capu' familiei, şefu' la bani, tata la muieri, în timp ce femeia îl aşteaptă cuminţică acasă cu masa pusă. În fine, şi da, de ce nu ar avea voie să se uite fetele la filme porno, nu înţeleg? Da frate, eu una recunosc că mă uit. Şi ce-i cu asta? Doar bărbaţii ar trebui să se uite, sau cum aşa? La ei se înţelege şi se acceptă, la noi e subiect tabu. Pe dracu'! De la fosile chinuite la balene ucigaşe, toate ne uităm. Şi ne place. La fel ca v...

Da, bine. A mai trecut un an din viata mea, făcând nimic. Am ars-o aiurea, am futut, am fumat, am băut( "ce-i cu acest limbaj, domnişoară?" ). Nimic nou, nimic care să-mi folosească, poate, pe viitor şi alte rahaturi din astea. Lumea e rea, prietenii te lasă când ţi-e cel mai greu, fiecare e pentru el. Ei, uite că am învăţat ceva, totuşi! Ţinând cu dinţii de o viaţă pe care o consideră potrivită, ţinând cu dinţii de o fărâmă înconjurată de un ocean de corbi, care au de gând să o devasteze cât ar clipi. Superficiali, făţarnici, mulţumiţi de mediocritatea care a devenit un stil de viaţă pentru ei, oamenii sunt atât de diferiţi. Plini de vicii, plini de ură şi aroganţă, plini de sine sau poate doar prea plini, pentru că shaorma reprezintă centrul universului lor descentrat, am avut timp să întâlnesc toate "specimenele" şi tipologiile de oameni. Şi nu, n-am să vă plictisesc prea mult cu piticii care-mi stau pe creier, gata să o fută pe Alba ca Zăpada. Dar, n-am mai scri...

Simte oraşul. Închide ochii, deschide-ţi sufletul şi lasă-te în voia freamătului oamenilor, cu sute de gânduri şi expresii felurite. Învaţă de la ei, fură de la fiecare un mic crâmpei din emoţiile care, într-un moment al vieţii, le-a adus fericirea. Înţelege-le povestea, simte-le iubirea, încearcă să-i înţelegi, să le cuprinzi complexitatea şi nebunia. Bucură-te de râsetele cristaline ale copiilor, intră în jocul lor, şi aminteşte-ţi că şi tu poţi fi ca ei, oricând vrei. Agaţă-te de veselia lor, mângâie-te cu inocenţa şi candoarea din privirile lor zglobii. Colorează-ţi limitele, pentru a afla că fericirea este nelimitată. Lasă-ţi imaginaţia să zboare. Joacă-te de-a viaţa. Apoi, cu şotronul agăţat de suflet, păşeşte încet pe trotuarul pavat cu zâmbete, lasă-te mângâiat de razele unui soare de martie, învăluie-te în cel mai infinit albastru, şi fă loc iubirii, care se regăseşte în fiecare nume scrijelit pe băncile pline de vise ale oraşului. Ia cu tine cele mai calde îmbrăţişări, as...

L-au ucis de mult ţăranii culţi, "jentelmenii" de la periferie, "băieţhaşhii" de cartier şi "bo$$ii" cu valoare. Ce turnuri înalte cu prinţese bălaie? Ce cal alb, ce aventuri, ce bătălie? Avem de toate astăzi, la superlativ, improvizate ad-hoc într-o realitate cu adevărat, "de poveste". Până şi Creangă ar fi gelos. Cum să rămâi indiferentă la farmecele unui cavaler care, în loc de armură, are un veritabil costum de fiţă de la SH, ceasul strălucitor de la mână, care s-a oprit până şi el, uimit de atâta valoare adunată într-un singur om, ciocatele care dau un plus de stil ţinutei, şi cel mai important element, un lănţic minuscul, care a fost candva al calului? Doamne, câtă valoare, cât şarm, câtă eleganţă! ... Aaa, că tot am adus vorba de cal, el a fost înlocuit de mai mulţi, aparţinând unui bolid scump, împrumutat cu ora. "Dar pssst!, asta nu trebuie să o ştie nimeni, aşa-i? Nu de alta, dar să dea bine la doamne, mă-nţelegi!". În ziua ...