Frânturi de gânduri

zăpadă de vise,  tărâm magic cu porțile deschise tu și eu,  ca-ntr-un labirint, ne regăsim cu greu. drumuri pustii,  gânduri îmbâcsite de melancolii. ninsoare albastră,  fantome triste bat la fereastră. felinare amorțite,  sentimente-n colț pitite. oameni goi,   suflet împărțit la doi. parfum de copilărie,  târziu ceas de nebunie. cafea amară,  e-un alt fel de "prima oară".

"Gânduri zeci, împrăștiate prin fumul din cameră, așteaptă să fie culese, adunate cu cea mai adâncă grijă, sortate și puse undeva într-un loc anume, care să fie pentru o secundă, "locul lor". Dar nu pot să fac asta. Cel puțin nu acum. Plouă. Plouă rece și trist. Iar gândurile plouă și ele. Se scurg cu repeziciune și se transformă în lacrimi. Și nici locul nu mă ajută prea mult. Nici piesa de pe fundal, nici vremea de afară, nici decorul obosit de toamnă târzie. Nu mă ajută nici nopțile pierdute, nici alcoolul sau dragostea fugară, pierdută prin cearșafuri străine, în zori. Nimic. Poate acum un an, sau doi, era altfel. Eram altfel. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Că m-am schimbat. Că m-ai schimbat. Nu știu dacă am vrut asta, dar ai reușit. Și a fost doar vina...nu a fost vina nimănui, de fapt. Circumstanțele. Soarta. Gândurile. Viața. Eu. Tu. Bad timing ar zice unii, prostie ar spune alții. Timp irosit între sentimente contradictorii. Distracții de-o clipă. Urmări d...

Toţi tânjim după perfecţiune. Vrem să fim cei mai buni, să avem cel mai mult, să arătăm cel mai bine. Şi ceea ce mă frapează pe mine, e că în ziua de azi contează numai ambalajul, exteriorul.  Să ai un "Haudi" şi un ceas Versace, contează mai mult decât alea 12 clase amărâte. Asta înseamnă să fii barosan şi să ai valoare adevărată, iar dacă te întreabă cineva cum te-ai pregătit pentru BAC, probabil că o sa îi răspunzi nonşalant că "ţi-ai făcut freza", sau că ţi l-ai cumpărat pe 500 de euro de la non-stop. "Restu? E fraieri!". Şi ne mai mirăm de ce ajung specimene cu intelect multime vidă să ne conducă ţara. Paraşute cu idealuri de oraş, care se vând pentru o votcă în club şi sar în braţele primului doritor, dar ele caută o relaţie serioasă. Băieţi cu idealuri de oameni maturi, care la 30 de ani freacă menta într-un apartament închiriat şi se joaca pe playstation. Cum căcat sa pari, măcar, că ai vrea o relaţie, când tot ceea ce ai tu în cap e ultima ge...

Nu am mai scris de ceva timp. Şi îmi era  dor să o mai iau iar puţin aiurea. Într-un stil propriu. Fără metafore şi chestii pompoase, făcute să sune bine. Fără prejudecăţi şi perdele mizerabile, îmbibate în laşitate. Doar eu cu piticii mei porno, care se distrează mult prea bine la mine în cap. Ar fi multe chestii de spus. Multe amintiri de depănat. Multe nopţi pierdute în spaţiul absurd dintre realitate şi imaginaţie. Multă lume care s-a perindat prin viaţa, patul, amintirile mele. Lume care merita şi nu prea. Regrete? Niciodată. Doar amintiri legate strâns într-un buchet deja veştejit, de liliac. Mi s-a spus de curând că sunt proastă. Şi nu din cauza culorii părului, sau a celor câteva examene picate. Şi nici din cauza deciziilor uneori pripite sau a excesului de vicii. Nu am înţeles pe moment una ca asta. Dar acum o văd mai limpede decât sticla de vin goală de pe noptieră. Da, sunt o proastă. Sunt proastă că încă mai cred. Că încă mai văd fărâma de bunătate dintr-un om. Sunt...

  Când vine vorba de tine, mintea mea e ca un peron pe care vii si de pe care pleci.   Ştii senzaţia aia pe care o ai când mergi prima oară cu trenul? Fiecare peisaj, banal poate, pentru un om ce merge mereu cu trenul, ţi se pare o surpriză pentru retină. Te minunezi la fiecare petice de oraş văzut din depărtare. Aşa te iubesc eu. Fiecare trăsătură ce îţi aparţine o observ şi o iubesc, iar fiecare defect îl critic în minte şi îl preţuiesc...pentru că e al tău.   Păcat că ţie îţi place să iei mereu alt tren. Păcat că eu am fost doar o staţie, un popas neînsemnat.   Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti...

Mă oboseşte zarva politică, măcelul care se dă între două tabere, cu scop comun. Oameni cu păreri şi alegeri diferite sunt convinşi că ceea ce cred este corect, impenetrant, superior. Decizii clădite pe minciună, bani, un litru de ulei si un kil de zahăr. Pensionari emancipaţi care se vând atât de ieftin, studenţi impresionaţi de zile libere, oameni care sunt convinşi că adevărul lor este supremul scop în viaţa celor aflaţi la conducere. Caragiale reloaded: presă, tv, radio. Scandal, mitinguri şi proteste, voci care nu ajung departe, campanie, mult efort pentru nimic.  Pe principiul "pâine să aduceţi, că circ avem" , mă detaşez uşor de lumea asta exterioară, care sincer, începe să îmi facă scârbă. Nu fac politică, nu o agreez şi nici nu mă implic în ceva care ştiu că îmi iroseşte timpul degeaba. Las pe alţii să facă asta. Poate se pricep mai bine. Sau nu. În fine, m-am trezit singură. Singură în gânduri, singură în patul mult prea mare pentru o persoană, sing...

Cineva, mi-a spus mai demult să nu fug după două lucuri în viaţă: după tramvaie şi după bărbaţi. Chiar dacă pleacă unul, altul e pe cale să vină. Şi acum a venit vremea să îi dau dreptate. Adică, de ce dracu' m-aş chinui să fug după un tramvai, când ştiu că peste cinci minute vine altul? Şi în alea cinci minute aş putea vorbi cu tipul drăguţ care se pare că se uită la mine de când am ajuns. Situaţie câştig-câştig. Cu bărbaţii, e exact acelaşi lucru. Când îţi dai seama că nu ajungi nicăieri, ar cam fi cazul să o laşi baltă. Rar găseşti o iubire care să te mistuie încet, ca un foc ce arde mocnit şi pe care îl observi abia atunci când nu a mai rămas decât cenuşa. Ce prefer? Un foc de paie, care arde sub ochii mei câteva secunde şi apoi dispare, lăsând în urmă mai nimic, sau o căldură intensă care se transformă în flăcări şi apoi în cenuşă? Nu ştiu. Amândouă m-au învăţat cam acelaşi lucru: că uneori iubirea murdăreşte şi murdăria asta nu iese la spălat, că o inocenţă pătată de a...