Frânturi de gânduri

Nu am mai scris de ceva timp. Şi îmi era  dor să o mai iau iar puţin aiurea. Într-un stil propriu. Fără metafore şi chestii pompoase, făcute să sune bine. Fără prejudecăţi şi perdele mizerabile, îmbibate în laşitate. Doar eu cu piticii mei porno, care se distrează mult prea bine la mine în cap. Ar fi multe chestii de spus. Multe amintiri de depănat. Multe nopţi pierdute în spaţiul absurd dintre realitate şi imaginaţie. Multă lume care s-a perindat prin viaţa, patul, amintirile mele. Lume care merita şi nu prea. Regrete? Niciodată. Doar amintiri legate strâns într-un buchet deja veştejit, de liliac. Mi s-a spus de curând că sunt proastă. Şi nu din cauza culorii părului, sau a celor câteva examene picate. Şi nici din cauza deciziilor uneori pripite sau a excesului de vicii. Nu am înţeles pe moment una ca asta. Dar acum o văd mai limpede decât sticla de vin goală de pe noptieră. Da, sunt o proastă. Sunt proastă că încă mai cred. Că încă mai văd fărâma de bunătate dintr-un om. Sunt...

  Când vine vorba de tine, mintea mea e ca un peron pe care vii si de pe care pleci.   Ştii senzaţia aia pe care o ai când mergi prima oară cu trenul? Fiecare peisaj, banal poate, pentru un om ce merge mereu cu trenul, ţi se pare o surpriză pentru retină. Te minunezi la fiecare petice de oraş văzut din depărtare. Aşa te iubesc eu. Fiecare trăsătură ce îţi aparţine o observ şi o iubesc, iar fiecare defect îl critic în minte şi îl preţuiesc...pentru că e al tău.   Păcat că ţie îţi place să iei mereu alt tren. Păcat că eu am fost doar o staţie, un popas neînsemnat.   Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti...

Mă oboseşte zarva politică, măcelul care se dă între două tabere, cu scop comun. Oameni cu păreri şi alegeri diferite sunt convinşi că ceea ce cred este corect, impenetrant, superior. Decizii clădite pe minciună, bani, un litru de ulei si un kil de zahăr. Pensionari emancipaţi care se vând atât de ieftin, studenţi impresionaţi de zile libere, oameni care sunt convinşi că adevărul lor este supremul scop în viaţa celor aflaţi la conducere. Caragiale reloaded: presă, tv, radio. Scandal, mitinguri şi proteste, voci care nu ajung departe, campanie, mult efort pentru nimic.  Pe principiul "pâine să aduceţi, că circ avem" , mă detaşez uşor de lumea asta exterioară, care sincer, începe să îmi facă scârbă. Nu fac politică, nu o agreez şi nici nu mă implic în ceva care ştiu că îmi iroseşte timpul degeaba. Las pe alţii să facă asta. Poate se pricep mai bine. Sau nu. În fine, m-am trezit singură. Singură în gânduri, singură în patul mult prea mare pentru o persoană, sing...

Cineva, mi-a spus mai demult să nu fug după două lucuri în viaţă: după tramvaie şi după bărbaţi. Chiar dacă pleacă unul, altul e pe cale să vină. Şi acum a venit vremea să îi dau dreptate. Adică, de ce dracu' m-aş chinui să fug după un tramvai, când ştiu că peste cinci minute vine altul? Şi în alea cinci minute aş putea vorbi cu tipul drăguţ care se pare că se uită la mine de când am ajuns. Situaţie câştig-câştig. Cu bărbaţii, e exact acelaşi lucru. Când îţi dai seama că nu ajungi nicăieri, ar cam fi cazul să o laşi baltă. Rar găseşti o iubire care să te mistuie încet, ca un foc ce arde mocnit şi pe care îl observi abia atunci când nu a mai rămas decât cenuşa. Ce prefer? Un foc de paie, care arde sub ochii mei câteva secunde şi apoi dispare, lăsând în urmă mai nimic, sau o căldură intensă care se transformă în flăcări şi apoi în cenuşă? Nu ştiu. Amândouă m-au învăţat cam acelaşi lucru: că uneori iubirea murdăreşte şi murdăria asta nu iese la spălat, că o inocenţă pătată de a...

"Bun ă diminea ț a!" . Bună, pe dracu'! E 15:47 și încă lumea se învârte cu mine. Sau poate eu ma învârt cu lumea? Habar n-am. Și sincer, nu-mi pasă. Tot ceea ce vreau acum e o cafea fierbinte cu lapte, o țigară și puțină liniște. Da, chiar aș avea de nevoie de liniște. E prea mult rău, e prea mult cenușiu mediocru în jurul meu care mă apasă cu fața adânc în noroiul de oameni seci, și chiar vreau să fiu liberă. Îngerul meu e mult prea beat în momentul de față, are aripi de lemn și suflet murdar, așa cum suntem noi, eu, tu, el sau ea. Totuși, conjugăm verbe, sau scriem căcaturi? Examenul de mâine, îmi dă răspunsul. Examen la care, bineînțeles, încă nu am apucat să învăț nimic, pentru că îmi pierd timpul cu texte de doi lei, dar care mie îmi fac bine. Iar dacă nu îți convine, marș în morții mă-tii! Hai, recunoaște, nu îți era dor să mă auzi înjurând. Sau poate chiar asta este cheia, felul meu de a scrie. Femeile ar trebui să înjure mai puțin ca bărbații. Am citit undev...

"Toate femeile sunt curve. În afară de mama şi sora mea. Dar şi ele sunt femei." (Napoleon)  Şi ca să continui puţin postarea de data trecută, astăzi o sa vorbim despre femei. Dar despre un anumit tip de femeie, care te fute la propriu, dar mai ales la figurat. Femeia fatală, femeia care îţi suceşte minţile dar şi portofelul. Femeia care joacă la dublu, dar câştigă de fiecare dată. Femeia care pot fi eu sau tu. Femeia care se ascunde în fiecare dintre noi. Femeia pe care o doreşte oricare bărbat, dar e posibil să nu o aibă niciodată. O femeie care joacă la dublu este o femeie satisfăcută. Pentru că nu trebuie să demonstreze nimănui ce şi cine este cu adevărat. Pentru că ce nu primeşte dintr-o parte i se oferă din cealaltă, fără să fie nevoie să ceară. Pentru că nu iubeşte. Pentru că are planul de rezervă. Pentru că nu se vinde pe nimic. Pentru că îşi permite să fie rece. Pentru că orice solid rigid cu două puncte de sprijin este mai stabil decât dacă ar avea unul...

"Şi băieţii plâng dar şi fetele se uită la filme porno." Asta-i cea mai stupidă constatare din ultima vreme pe care toţi ţăranii şi toate piţipoancele o distribuie pe Frecibuci. Şi ce are dacă băieţii plâng? Ce, ei n-au voie? E undeva interzisă prin lege chestia asta? Nu, stai, bărbatul trebuie sa fie tare(măcar la figurat, dacă la propriu nu poate), să calculeze lucrurile la rece, distant faţă de toate dulcegăriile prosteşti ale femeilor, indiferent la sentimentalisme şi alte căcaturi de astea. El să fie stâlpul casei, capu' familiei, şefu' la bani, tata la muieri, în timp ce femeia îl aşteaptă cuminţică acasă cu masa pusă. În fine, şi da, de ce nu ar avea voie să se uite fetele la filme porno, nu înţeleg? Da frate, eu una recunosc că mă uit. Şi ce-i cu asta? Doar bărbaţii ar trebui să se uite, sau cum aşa? La ei se înţelege şi se acceptă, la noi e subiect tabu. Pe dracu'! De la fosile chinuite la balene ucigaşe, toate ne uităm. Şi ne place. La fel ca v...